XXX Dacă ar fi să privim în urmă fără mânie, şi aşa să fie, apăi atunci evenimentele lunii iulie 2010 ar putea fi două la număr. Primul, reţinerea fostului consilier municipal PD-L Beniamin Ursu, actual consilier local de Ghiroda, pastor penticostal şi preşedintele Asociaţiei Creştin Misionare şi de Caritate „East European Missions”,  prins de procurori că lua şpagă în sediul Romtelecom de la un mituitor mai  discret ca o bulibaşă, Teodor Căldăraş, contra „rezolvării” unui certificat de urbanism pentru care T.C. ar mai fi „donat” în 2007 suma de 7000 de Euro.

XXX Au scris pe larg despre ţigănirea pastorului Ursu şi Ovidiu Mărăscu în „Ziua de Vest” şi un ziarist obscur în „Jurnalul naţional”, amândoi relatând  faptul că la anul 2009, cităm din memoria recentă, „mai mulţi ţigani rromi de pe strada Glad, în frunte cu Rudolf Stancu, preşedintele Centrului Creştin al Rromilor din Banat, au pătruns în instituţia Primăriei şi s-au legat unul de celălalt cu lanţuri, pentru a protesta că nu sunt primiţi în audienţă de către primarul George Ciuhandu, iar autorităţile au început să demoleze casa surorii dlui Rudi Stancu. “ XXX Edilii, în contrapartidă, au acuzat atunci că distinsul pastor penticostal Beniamin Ursu, fost consilier municipal în perioada 2004-2008, face trafic de influenţă pentru rromi, căci i-ar fi susurat la ureche viceprimarului Adrian Romiţă Orza următoarele: “Ordin de sus, de la mine de la partid, că aştia au discutat cu regele lor, şi neapărat să amânaţi demolarea cinci zile”.

 XXX Dacă de la obscuristul de la “Jurnalul lu’ Felix” nu ne aşteptam la mare lucru, căci gargamelului îi scrie textele iscusitul  Tibor Sulymesi (aşa cum altădată dlui Ino Ardelean i le compunea talentatul Eugen Sasu), apăi de la Ovidiu Mărăscu am fi dorit să citim şi alte lucruri picante din punct de vedere politic despre Beniamin Ursu. Şi anume faptul că Beni II (căci pentru noi Beni I e nimeni altul decât harnicul gazetar Beniamin Clement Lupu, acest adevărat şi neprihănit Vultur Cruciat) a fost promovat în politică de actualul senator Dorel Borza, pe vremea când cel din urmă conducea PD Timiş cu mână de fier, iar cel care  a pus o vorbuliţă la  Dorel Borza ca Beni Ursu să ajungă ditamai consilierul municipal pare că a fost distinsul senator Jorj David, frate penticostal cu pastorul reţinut pentru şpagă dovedită în flagrant.

XXX În fond, lucruri mărunte, căci Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat! Ne-am fi aşteptat însă ca Oviduţu lu’ Mărăscu să reamintească în articolul său din “Ziua de Vest” şi de faptul că rromul Rudolf Stancu se află în prezent în arestul poliţiei germane, căci iată ce scria …Ovidiu Mărăscu la 8 decembrie 2009: “Probabil cel mai influent ţigan din vestul ţării, Rudolf Stancu a fost reţinut marţi, de poliţiştii timişeni. Preşedintele Centrului Creştin al Romilor din Banat, Rudy avea un mandat de arestare internaţional emis de poliţia din Germania pentru fraudă. (…) Ţiganii din Timişoara îl consideră pe Rudolf ca adevăratul „bulibaşa de Banat”, succesor de drept a lui Mihai Nicolae alias Benga. Rudolf Stancu este şi un susţinător înfocat al lui Traian Băsescu. Acesta a fost văzut alături de preşedintele României la mitingul electoral din Parcul Rozelor, din timpul campaniei electorale.” XXX Aşa este, Rudolf Stancu a fost  plasat cu viclenie de acelaşi Beniamin  Ursu la mitingul din Parcul Rozelor între senatorul penticostal Gh. David şi doctorul ortodox  Tiberiu Lelescu, la un metru în spatele lui Traian Băsescu, chestie după care i-a crescut enorm cota lui Rudi în ţigănie şi, poate, contul frăţesc al dlui Beni…

XXX Al doilea eveniment incitant al lunii iulie 2010 a fost  scandalul de pedofilie legat de numele teologului inginer  Cristian Tabără (care nu are nici o legătură de rudenie cu senatorul PD-L Valeriu Tabără), azi încă gazetar la PRO TV, Aripa Ciudată. Scandalul ca scandalul, dar emoţia zguduitoare care le-a cuprins pe măiastrele jurnaliste de la Timiş Express le-a făcut să o zbârcească gramatical fix sub chipul lui Crstian Tabără, după cum puteţi constata cu uşurinţă din imaginea de mai jos…

L-a audiat politia pe Cristian  Tabara sau... la audiat?

XXX Joi, 29 iulie, ora 8,30. Agitaţie ponderată  la IJP Timiş. Telefoanele, în schimb, sună în draci! Mai marii poliţiştilor timişeni, în frunte cu chestorii Florin Bolbos şi George Popescu, sunt sunaţi de la mică, medie şi lungă distanţă de colegii din ţară îngrijoraţi. Motivul? “Timpolis”-ul drei Mela Cincea  a publicat un articol cu un subtitlu aprig (“Criza economică a făcut ca o tot mai mare parte a populaţiei să fie dependentă de traficul de droguri”), material fulminant însoţit de fotografie senzaţională, cu “mascaţi” părtaşi  la o  razie  imensă, poză care are un text explicativ bulversant în plan judeţean, după cum puteţi citit şi dumneavoastră mai jos. Asta da bombă de presă, cu reverberaţii până în “Mexic, bastionul cocainei”! Bravissimo, companieros!

Judetul Timis, bastionul cocainei timpoliste

Ion Pancea & Elizeu Oprişescu     

XXX Iaca, se sfârşeşte, acuş-acuş,  luna lui Cuptor şi tot nu-i pace sub măslini, vorba ceea! Mai întâi, citirăm  în publicaţia “Timişoara” un “unghi de vedere” exprimat geometric de poetul Petru Vasile Tomoioga, care într-un editorial intitulat “Timişorenii”, îşi exprimă crezul cetăţenesc că expresia lansată de dna Lia Lucia Epure şi de un grup de patrioţi locali, şi anume “Nu te pune cu timişorenii!, este , în opinia prim-editorialistului “Timişoarei”, o “expresie cretinoid –infantilăde “cocoş” pus pe harţă fără nici o acoperire reală…” XXX Şi uite aşa, nici Stelu Iordache nu a iertat-o pe dna Lia Lucia Epure, dar a făcut-o ca şi P.V.T., adică fără să-i pomenească numele  ci, doar i-a amintit acţiunile de caritate. Stelu a cam înfierat-o  pe doamna E.L.L. că ar fi organizat şedinţe publice ale oratorului princiar Radu Duda pe bani sufic(i)enţi: ba pe 3000 de euro şedinţa, ba pe 10 000 de euro, ca sumă cumulată, căci  Stelu nu a fost prea clar în argumentaţia sa finanţistă, poate şi fiindcă i-a avut ca invitaţi la TEN,  la acel moment al adevărului epurian,  pe doi cetăţeni fantaşti: unul elegant, parfumat, cu jeep la scară, băiet de bani gata ai altora; celălalt mic, ras şi cu bube-n cap, vorba cântecului, chip cu care  l-ar fi putut înţărca, la o adică, până şi pe Fidel Castro. Deruta dlui Iordache, explicabilă în acel context monstruos, s-a produs atunci când Muck cel Mic, aşa cum e d emult  poreclită piticania  în pişoarele naturale  din Zona  Stadion, a început să latre ca un handidcapat pişcicol la adresa lui Marian Iancu, uitând, probabil, că acesta din urmă l-a scuipat pe însuşi Ovidiu Oanţă PRO TV mai ceva de cum a făcut-o Dragoş B. cu un obscur fost gazetar de provenienţă şpăgăroasă declarată, dar, în rest, un “ciripitor” onest, o “rara avis” in lumea mitomanilor profesionaişti!  

XXX Lui Muck cel Mic aproape  că i-a căzut ţucalul din braţe atunci când  a început să-i înfiereze pe cei care au sprijinit (sprijină)  financiar echipa de fotbal FC Timişoara, moment în care agramatul făr’ de păr a  dat pe lângă cu o afirmaţie uluitoare pentru un papagal distins şi care se  se pretinde mâna dreaptă a lui Dan V. Felix la publicaţia devenită, de vreo şase-şapte luni (mai précis din februarie 2010, iar prietenii ştiu de ce), un fel de “Arici Pogonici" al jurnalelor naţionale  din Ţara lui Băse’. Şi anume, makacusul cu buletin a acuzat, doct ca un semidoct: “Este indamisibil ca o firmă privată ca a lui Iancu să fie susţinută cu banii proveniţi de la două două instituţii de stat: Primăria şi C.J. Timiş!”

XXX E clar, prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul! Căci cum Dumnezeu să fie două administraţii publice, una locală, alta judeţeană, “instituţii de stat”, aşa cum susţine prostovanu’, căruia, pe această cale,  îi recomandăm călduros să facă o tură pînă  la Tata Jean, la Primărie, să înveţe  taina administraţiei locale, să desluşească tainele erotice ale Legii 215, că altfel iar s-ar putea da în stambă şi ar putea afecta credibilitatea posturilor de televiziune pe la care  se produce uşor intromisionat, mai ceva ca musca-n hăul vacii!

XXX Revenim la disputa de la distanţă dintre cei doi titani ai presei bănăţene, Lia Lucia Epure şi Stelu Iordache. Imediat după ce Steluţu s-a luat voalat de prestaţiile Liuţei în domeniul discursurilor regale ţinute în Aula Universităţii de Vest-Aripa Talpoş,  surse din anturajul masculin al dnei E. au zvonit că parte din  finanţatorii “Zilei de Vest”  ar putea fi interesaţi în achiziţionarea temutului post  Tele Europa Nova cu preţul de la ultimă strigare vânturată: 200 000 de euro! Cea ce nu pare a fi nici mult, nici puţin, la o adică. XXX Başca faptul  că e posibil ca, în curând, pentru a-şi eficientiza  activitatea cu sobrietatea tipică magnatului de presă Constantin Alexandrescu, maşinăriile cunoscutului trust Dragoprint-Nelutzu Crijan din Timişoara ar urma să fie transferate la Lugoj, valorosul spaţiu tipogafic situat in buricul Timişoarei, şi nu numai, putând fi  întrebuinţat de patroana  Veronica Guşă de Drăgan-Sforza pentru afaceri mai îndestulătoare şi în folosul numeroşilor urmaşi  pe linie virilă ai regretatului prof. dr. Iosif Constantin Drăgan.

XXX Fostul subsecretar de stat Marius Martinescu (fost primar de Lugoj) s-a întors deja la ultimul său loc de muncă deţinut înainte de promovarea sa la Bucureşti: a redevenit consilier al preşedintelui C.J. Timiş. A supravieţuit cataclismului ministerial  boccian Viorel  Oancea, căci acesta e şi revoluţionar şi militar în rezervă şi fost primar Timişoarei şi fost şef al IJP Timiş,  căci se ştie, pe sistem, că Timişoara e mai tare ca Lugojul, orice ar spune baştanii rromi din oraşul Bredicenilor, al lui Cristian  Ghinea şi, de ce nu, al dnei Lia Lucia Epure, ca să ne întoarcem, în final, tot la “oile” noastre.

XXX Vârful de lance al jazzului montan estival, dra Georgeta Petrovici, ne înfioară plăcut în “Evenimentul zilei” de luni, 26 iulie 2010: “Gărâna Jazz Festival a adunat (…) peste 7.000 de spectatori vineri seara, când a urcat pe scenă multiplu laureat al Premiilor Grammy, Bela Fleck.” XXX Getă Motoretă, mincinoasă mică, şi cum anume  i-ai numărat? Cu degetele de la ambele mâni, cu abacul, cu busola? Mai adevărată, mai veridică, mai numărabilă, pare ştirea dată de aceeaşi “lăncieră” cu privire la ziua următoare a festivalului cărăşan: “Sâmbătă, festivalul a continuat sub o ploaie torenţiala, cu numai câteva sute de spectatori. Marii iubitori de jazz adunaţi din toate colţurile ţării au rezistat eroic, sub umbrele, pentru a-i asculta pe Wolfert Brederode Quartet (Olanda), Marcin Wasilevski Trio (Polonia), Wolfgang Muthspiel (Austria) şi Djabe (Ungaria).” XXX Cum ar zice, poate, şi vestitul poet al bicicletelor baroce: “Aceasta  e diferenţa  dintre puţinii connaisseuri ai Jazzului -cu J mare- şi masa de snobi transhumanţi pe ruta urban-rural şi retur, doar ca să-şi etaleze rucsacurile de ultimă generaţie!”

 Jean de Mehala & Oscar de Blaskovics             

 XXX În urmă cu 20 şi ceva de ani, o publicaţie care apărea în casa familiei Ovidiu şi Dana Guleş, pe strada Remus (azi reşedinţa dnei avocat A.S.) „spărgea” piaţa săptămânalelor de atitudine din Timişoara: „Gazeta de Vest”. Cu o istorie  tumultoasă, „Gazeta de Vest” a promovat în prima parte a existenţei ei reportajul şi ancheta jurnalistică, beneficiind de nume „tari”, precum Mircea Mitruţiu, Ion Băcălete, Dorel Talpoş, Nicu Ferchiu, Lidia  Muşat, Simona Constantinovici ş.a., săptămânal despre care Daniel Vighi declara: „... “Gazeta de Vest" a fost multă vreme o publicaţie de mare atitudine democratică...”

XXX Din vara anului 1901, “Gazeta…” este controlată ferm de Ovidiu Guleş care îi imprimă o tot mai puternică linie naţionalistă, apoi de esenţă legionară (parţial simistă) păstrând sau atrăgând  în redacţie, printre alţii, pe  George Moşneguţu (azi, preot), pe Gabriel Timoceanu (poet şi editor), Ioan Nicolae Usca (teolog şi preot) Sorin Bogdan (reporter PRO TV, producător, Antena 3) ş.a. O analiză interesantă a fenomenului jurnalistic “Gazeta de Vest” cu supoziţii incredibile, publică “Napoca News”, sub semnătura informaticianului orădean George Bara (vicepreşedinte Noua Dreaptă Bihor):  “Gazeta de Vest, o publicaţie de succes pe banii legionarilor din exil. La Timişoara, ziaristul Ovidiu Guleş, redactor şef adjunct al publicaţiei Gazeta de Vest, devine în 1992 principalul factor de promovare în presa din vestul României a ideilor legionare. Cu ajutorul financiar al fostului lider legionar Zaharia Marineasa, acesta a cumpărat publicaţia Gazeta de Vest (a cumpărat, de fapt, în toamna anului 1991, părţi sociale de la alţi doi coacţioari, G.T. şi A.B., devenind stăpân absolut al “Gazetei de Vest”, alături de soţia sa, avocat Dana  Guleş, cumnata, pe atunci, a celebrului d emai târziu procuror Ciprian  Nastasiu, n.r.)  şi a înfiinţat tipografia şi editura “Gordian”. Este absurd să considerăm că fostul deţinut politic Marineasa dispunea de banii necesari pentru o asemenea investiţie. Câteva zeci de mii de euro, potrivit unor surse, au fost primiţi de la legionarii din exil, prin Mircea Dimitriu, care fusese şef al studenţimii legionare din Timişoara. Marineasa şi Nicolau făceau parte din Grupul de Comandă Interior al Legiunii care s-a ocupat, după moartea lui Horia Sima din 1993, de continuarea eforturilor de reînviere a acestei mişcări. Iar pasionatul de science-fiction Ovidiu Guleş, este ochit ca un potenţial nou membru al Mişcări după ce publică în Gazeta de Vest un material amplu despre Corneliu Zelea Codreanu. Sau faptul că făcea parte din cenanclul SF “H.G. Wells” alături de Viorel Marineasa, fiul legionarului Zaharia Marineasa (de fapt, nepotul regretatului “Zorro” Marineasa, n.r.) i-a înlesnit această apropiere. XXX Din 1992 încolo, Gazeta de Vest schimbă brusc macazul devenind o publicaţie exclusiv legionară. Printre colaboratorii săi se numărau Valeriu Neştian, Zaharia Marineasa, Adrian Onea şi Grigore Opriţă. Publicaţia ajunge la peste 2000 de exemplare pe  apariţie, având abonaţi chiar şi în Africa de Sud. Linia ideologică a publicaţiei este una pe care acum o numim din convenienţă “simistă”, iar conţinutul era unul dinamic care se adresa şi tinerilor, spre diferenţă de alte publicaţii legionare apărute ulterior, statice, elitiste şi fără impact. De la articole de externe, la analize, la documente şi memorii, redactorul Ovidiu Guleş a contruit în câţiva ani cea mai prolifică publicaţie legionară din anii ‘90 din România. Între timp editura Gordian se preocupă de publicarea unor opere legionare de referinţă, cum este “Pentru Legionari” de Corneliu Z. Codreanu, sau volumele lui Horia Sima. Colectivul redacţional funcţionează de la un moment dat după modelul legionar, având un “cuib” cu şedinţe şi membri. Se participă din partea publicaţiei chiar şi la pelerinajul de la Majadahonda, la monumentul închinat luptătorilor anticomunişti Moţa şi Marin. XXX Episodul “Gazeta de Vest” se termină brusc în 1999. Horia Sima decedase în 1993, cea mai apropiată vizită de România fiind la Budapesta (având încă o condamnare la moarte, sentinţă care nu a

Timisoara 2006- George Bara în conferinţă

fost niciodată anulată). Zaharia Marineasa murise în 1997, iar Mircea Nicolau avea deja 84 de ani. Vizibil stresat şi surmenat, permanent obsedat de “securişti” şi de persoane infiltrate în grupul său, Ovidiu Guleş perturbează activitatea redacţională, certându-se cu unii colaboratori şi reducând frecvenţa apariţiei “Gazetei de Vest”. Brusc, anunţă câţiva apropiaţi că vinde Gazeta şi editura şi că se mută în Ungaria unde a primit o moştenire, fără a invoca un motiv anume. Oraşul unde se mută Guleş se află la doar 30 km de graniţa cu România (Seghedin, n.r.), dar acest lucru nu împiedică apropiaţii să presupună că a fugit din ţară din cauza unor ameninţări din partea SRI. Banii obţinuţi pe afacerile cu editura şi Gazeta sunt însuşiţi, cu toate că bazele financiare au fost asigurate de Marineasa şi Dimitriu. Gurile rele spun că investiţia iniţială nici nu a fost aşa de mare, o mare parte din “banii Legiunii”, aproximativ 100.000 de mărci germane, fiind însuşiţi pe nedrept de Ovidiu Guleş. XXX Întrebări rămase fără răspuns. Teoria şi certitudinea conspiraţiei. Adevărul în privinţa acestei grele lovituri date publicisticii naţionaliste din România nu s-a aflat până azi. Ovidiu Guleş se pare că nu a mai ţinut legătură cu niciunul din foştii săi camarazi, colaboratori şi prieteni. Că ar fi fost ameninţat, că ar fi fost agent secret sau că ar fi furat o sumă uriaşă de bani, rămând deocamdată doar zvonuri. Cert este că Ovidiu Guleş se află în acest moment (împreună cu soţia şi cei patru copii, n.n.) în Ungaria, fapt cam ciudat pentru un naţionalist român. Însă alţi participanţi la tribulaţiile naţionaliste ale anilor ‘90 ni-l înfăţişează pe Guleş ca fiind filomaghiar, ba chiar acuzând alte organizaţii naţionaliste şi filolegionare din ţară, cum este Fundaţia Sarmizegetusa din Cluj-Napoca, ca fiind controlate de securitate şi “prea anti-maghiare”. Ultima carte publicată la propria editură, după “După am cunoscut Legiunea Arhanghelului Mihail”şi “Viu sau Mort”, este “Dacia 2000 – Autonomie administrativă şi hegemonie politică pentru Transilvania”, o carte care se înscrie în demersurile regionaliste ale clujeanului Sabin Gherman. De aici şi teoria că Ovidiu Guleş a plecat din România după ce a fost desconspirat de SRI ca fiind agent al serviciilor de informaţii maghiare.”

XXX La chioşcul de ziare din Sânnicolau Mare, aflat peste drum de Primărie dlui Dănuţ Groza,, marţi, 21 iulie 2010, ora 8,30,  s-a vândut ultimul exemplar din cele 25 aflate  “pe tarabă” (prin societatea “Itaca”) al mensuelului  “Cuvântul legionar” (nr.83, an VII). O publicaţie care seamănă în mai toate  paginile sale  cu cele ce apăreau în “Gazeta de Vest” în perioada 1992-1999, aşa că nimic nou sub “soarele sfânt de pe cer”.  Vorba ceea, “tempi pasati”. Ne-a atras însă atenţia o scrisoare trimisă din Thailanda de Brăduţ

Brăduţ Brad Florescu - "Thailandezul"

Brad Florescu (fost reporter la “Cotidianul”, om de televiziune, ex-coordonator al strategiei de comunicare al grupului “Realitatea/Caţavencu”, care s-a stabilit, poate definitiv,  în Thailanda),  măcar pentru următorul fragment: “Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice vize pentru Canada. Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani… Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici, iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor (n.n.: ale iudeo-masoneriei), conduse de securiştii noştri.”

Jean de Mehala & Oscar de Blaskovics